Sala de muzica

Nu mai era stilul sau sa ajunga prea devreme la scoala, insa astazi, nu stia de ce, simtea nevoie sa se piarda din nou in muzica pianului sau iubit. Stiind ca mama lui era acum razbunata, putea canta in voie ''Fur Elise'', fara sa mai fie trist ca isi amintea de ea. Isi lua carnetelul din camera, indreptandu-se spre sala de muzica, auzind ceea ce lui i se parea un vis. Inima i se opri in loc insa isi pastra calmul, intrand inauntru. Isi indrepta instantaneu privirea spre cel ce canta, persoana aceea parandu-i-se cunoscuta si nu prea.
-Imi pare rau, insa nu poti canta la chitara aceea. Apartine cuiva drag mie si nu vreau sa o vad stricata.
Spuse pe un ton cald, luand chitara din bratele pustiului, punand-o la locul ei, pe un suport special, privind-o ganditor.

Ii aud vocea si simt iarasi ca inima mi-o ia razna. Imi fusese dor de aceasta senzatie, el fiind singurul care era in stare de asta. Cat m-am plimbat cu tata prin lume am incercat si tot incercat, sa-l uit, sa ma indragostesc de altcineva, dar nu am reusit. Toti pe care ii alegeam ii semanau lui, in cel putin o privinta. Ridic privirea, azi aveam ochii negri.
-Cred ca persoana aia imi era si mie la fel de draga. Deci cred ca am dreptul sa cant la acea chitara. Zic luand chitara inapoi.

-Nu stiu ce relatie ai avut tu cu el, insa ca profesor aici, chiar nu te pot lasa sa canti la ea. Mai sunt si altele aici, te poti folosi de oricare inafara de ea.
Spuse luandu-i din nou chitara din brate, incruntandu-se. Nici de-al naibii nu avea de gand sa ii dea chitara ce fusese a lui Jesse, lui, unui necunoscut. O puse la loc in cutia ei de sticla de pe perete, incuind-o cu cheia, Asa nimeni nu mai avea sa se atinga de ea.
-Imi pare rau, insa nu am incotro. Chitara asta a insemnat mult pentru pustiul ala si vreau s-o pastrez in stare buna pentru cand se va intoarce dupa ea... asta daca o va face.
Spuse ultima parte in soapta, asezandu-se la pian, incepand sa cante ''Fur Elise'' asa cum o facuse si in trecut.

Maresc ochii cand il aud. Credeam ca vorbea de mama la inceput, dar chiar vorbea de mine. Ok, numai intelegeam nimic. Pana la urma ce am fost eu pentru el? M-am asezat pe banca, langa el, asteptand sa termine de cantat. Se pare ca nu ma recunostea, dar imi convenea.
-Pustiul ala... Ce a fost pentru tine de nu ma lasi sa-i ating chitara? Intreb curios.

Se opri din cantat, privind inainte zambitor. Isi aprinse o tigare, fumand non-salant, oftand adanc. Oare chair era bine sa vorbeasca cu un necunoscut despre iubirea sa? Ce mai conta, in plus toti ii stiau orientarile.
-Pustiul ala a fost o adevarat provocare pentru mine. Incapatanat ca un catar, enervant pana peste cap, insa atat de dragut si de copilaros uneori. Il cheama Jesse, mi-a fost elev aici iar chiata ii apartine. Nu lasa pe nimeni s-o atinga si canta atat de frumos la ea. Pustiul ala... mi-a furat atat mintile cat si inima. Il iubeam de mult timp insa am preferat sa nu-i spun nimic. Oricum, chitara va ramane acolo pana ce se va intoarce dupa ea, si nimeni n-o va mai atinge inafara de el.

Il ascult atent, simtind cum inima imi va sari din piept, de bucurie. Dar el era un idiot! Un idiot! Chiar nu putea sa-mi fi spus inainte sa plec?!
-Atat de mult il iubeam pe pustiul asta ca nici macar nu-l mai recunosti? Ma dezamagesti Andrew. Spun dand negativ din cap, oftand la final.

Mari ochii involuntar cand il auzi, scapand tigarea din mana. Il privea mirat, neintelegand nimic din ce se intampla. Isi simtea inima batandu-i cu putere, vrand parca sa-i iasa din piept.
=Je..Jesse? Nu, nu se poate. Jesse e plecat departe departe de-aici.
Spuse zambind ironic. Nu putea fi el. Trecuse atata timp de cand il vazuse si... dintr-o data sa stea aici, langa el?

Imi dau ochii peste cap cand il aud si apoi ii dau un capac.
-Idiotule! Nu vezi ca sunt aici?! Sau ce, crezi ca sunt o fantezie sexuala de a ta?! Ii zic bosumflandu-ma. Eu numai pot de fericire ca te vad, ca in sfarsit aflu ca iubirea imi e impartasita si tu nu poti crede ca sunt aici. Zic punand bot.

Isi duse mainile la cap, in locul lovit, frecandu-l caci il durea. Inghiti in sec, privindu-l cu ochi mari, nestiind ce sa zica, cum sa reactioneze, socul fiind mult prea mare pentru el.
-H-hey, usurel, scuze insa nu-mi vine sa cred ca esti tu. Adica uita-te putin la tine: esti complet schimbat!
Spuse incurcat, oftand adanc. Il luase in brate, strangandu-l fericit, simtind ca avea sa moara din cauza emotiilor. Chiar era el, chiar era pustiul sau!

Zambesc larg cand ma ia in brate, fericit. Imi era dor de acest sentiment de siguranta, ce il aveam intre bratele lui. Il imbratisez strans, sarutandu-l scurt pe buze.
-Esti un idiot Andrew! Nu-mi puteai zice inainte sa plec ca ma iubesti?! Din cauza ta nu am mai avut o partida de aproape doi ani! Cred ca am panza de paianjen la fund! Zic pe un ton mai ridicat, bosumflandu-ma iarasi.

Se abtinuse sa nu rada, nevrand sa-l supere si mai rau pe pusti. In plus, de unde sa stie el ca si Jesse il iubea? Adica si el ar fi trebuit sa-i spuna ce simtea, nu?
-Nu stiam ca si tu simti la fel. In plus, am crezut ca e mai bine sa te tin departe de mine. N-ai fi fost fericit langa o persoana cum sunt eu. In plus... am crezut ca ma urasti. Mereu te comportai rece cu mine chair si atunci cand iti vroiam binele. Si mai era si mama ta la mijloc...

Imi dau ochii peste cap cand il aud, iar cand o aude iarasi pe mama in discutie ma incrunt, ridicandu-ma de pe scaun.
-Mereu trebuie sa o aduci pe mama?! Nu poti sa vorbesti odata cu mine fara sa te gandesti la ea?! Exact de asta niciodata nu ti-am zis ce simt! Pentru ca tot ce faceai era ori din cauza lu mama, ori din cauza lu tata! Strig la el, enervat.

Maresc ochii cand te aud, enervandu-ma si eu, incercand sa ma calmez. Vorbeai numai prostii si asta nu-mi convenea deloc.
-Gresesti! Daca m-ai fi cunoscut mai bine ai fi stiut ca nu dau doi bani pe chestiile astea! Ce a fost intre mine si ai tai nu te-a privit deloc. A fost o coincidenta atunci cand tatal tau m-a angajat sa te apar. Am vrut atunci sa plec acasa insa nu-l puteam lasa la greu pe mos. Habar n-ai cat de fericit am fost sa stiu ca defapt pe tine trebuia sa te apar. Mi-as fi dat atunci viata ca tu sa traiesti si n-as fi regretat o clipa, eu, care tineam la mine mai mult ca la oricine. Si era s-o fac! In noaptea cand tu ai fost luat de mos i-am omorat pe toti cei care-ti vroiau raul numai sa te stiu in siguranta. Pentru cine crezi ca am facut asta, pentru mos?! Nu, pentru tine, pentru ca te iubesc si nu vreau sa patesti nimic!
Spun rastit, si imi aprind imediat o tigare ca sa ma calmez.

Il ascult atent, aparandu-mi un zambet larg pe fata. Nu-mi convenea ca a omorat oameni, dar o facuse pentru mine, iar asta ma incanta. Ma asez iarasi langa el, plecandu-mi privirea.
-Imi pare rau ca am tipat la tine, dar eu chiar credeam asta. Daca mi-ai fi zis inainte ce simti ar fi fost altfel. Mereu cand stateam cum tine imi doream sa faci ceva, sa ma atingi, orice, dar tu nimic, niciodata. Zic oftand, aprinzandu-mi apoi o tigara, caci ma simteam jenat sa vorbesc despre asta.

-Nu am fost si nici nu sunt incantat sa te las sa te apropii de un criminal cum sunt. Nu am vrut sa te ating cu mainile mele patate cu sangele altora chiar daca in unele momente vroiam sa te strang la pieptul meu atat de tare incat sa nu mai poti fi in stare sa pleci. E complicat...
Spuse dupa care isi continua tigarea, trecand un degetel peste clapele pianului, lasand notele sa zboare in jurul lor.

Oftez cand il aud.
-Asta inseamna ca nici acum nu se va intampla nimic nu? Zic privindu-l trist. Ma ridic in picioare.
Ne vedem la ora, profu'. Zic indreptandu-ma spre usa. Azi aveam ora cu el, dar nu cred ca aveam sa particip. Venisesi la academie asta cu gandul ca el numai e, dar m-am inselat. Poate era mai bine sa ascult sfatul tatei si sa fac scoala in New York.

-Daca tu nu vrei, eu nu am sa te oblig.
Spuse cu o tenta de dezamagire in voce, stingandu-si tigarea. Isi inchise scurt ochii, incepand sa cante iar ''Fur Elise'', de data asta asa cum stia el, in propiul lui stil. Era confuz insa trecuse atat de mult timp de cand nu-l vazuse pe Jesse al lui si nu stia ce sa faca. Amandoi se iubeau reciproc insa lui Andrew ii era teama ca va veni o zi in care-l va rani pe pusti iar asta il speria.

Deobicei nu faceam asta, dar acum trebuia sa vorbesc in timp ce canta el.
-Eu vreau, tu pari cel care nu-si doreste. Hotarasti pentru mine. M-ai intrebat cumva daca ma deranjeaza sa stau langa cineva care a omorat? Nu! Ai presupus ca nu vreau, desi e total invers. Oricum, nici eu nu te oblig. Faci ce vrei. Zic iesind din sala. Ma uit la ceas, peste zece minute aveam chimia. Oftez si ma indrept spre laborator.

Se opri din cantat atunci cand pustiul pleca, privind ganditor clapele. Ah, cat de prost putea sa fie! Se ridica in graba de la pian, fugind dupa pusti, sperand ca inca sa-l mai prinda. Vazandu-l pe coridor, fugi spre el, imbratisandu-l strans pe la spate.
-Nu am sa te mai las sa pleci! Vei sta langa mine pana cand te vei satura si nu vei mai putea suporta. Pana atunci imi aparti, esti doar al meu si nu am sa te mai las sa pleci!

Cand simt ca cineva ma imbratiseaza nu e nevoie sa ma intorc, recunoscand imediat aceste maini, calduroase si mari, cat sa ma cuprinda tot. Zambesc larg auzindu-l si ma intorc cu fata la el, mangaindu-l pe obraz.
-Ne vedem dupa ore la tine sau la mine? Unde e mai sigur? Ca daca ne vede cineva vei fi concediat. Zic oftand, caci nu avea voie sa aibe relatii cu elevi.

Auzindu-l pe pusti, Andrew rasufla usurat, fiindu-i teama ca Jesse avea sa-l refuze atunci cand l-a imbratisat, acum toate temerile lui disparand. Dadu negativ din cap, sarutandu-l scurt pe buze.
-Toti de-aici stiu orientarea mea. Nu-ti mai face atatea griji, multi profesori din academie au relatii cu elevi. Dar daca tu vrei, ne vedem la mine.
Spuse facandu-i scurt cu ochiul, zambind larg caci era groaznic de fericit.

Rasuflu usurat cand aud ca nu era nevoie sa ne ascunde.
-Ne vedem la tine si cumpara-ti prezervative, ca nu-mi place sa am fundul plin. Zic zambind larg, nedorind sa-l sarut. Vroiam sa-l las sa astepte pana dupa ore, atunci avea sa primeasca tot ce-si dorea.

Dadu afirmativ din cap, auzind clopotelul ce anunta inceperea orelor. Stramba din gura caci nu avea deloc chef de asa ceva, insa intr-un fel se bucura caci dupa ora asta avea ora cu pustiul. Ii dase drumul, ciufulindu-l usor.
-Sa nu te prind ca nu te duci la chimie. Am sa vorbesc cu profesorul si ma voi interesa.
Ranji larg, amenintator, facandu-i scurt cu mana dupa care se intoarse la clasa lui.

Stramb din gura cand il aud. Acum trebuia sa tot dau pe la ore? Oftez si ma indrept spre sala de chimie, cu un zambet pana la urechi. Abea asteptam sa treaca orele, pentru a-l avea pe Andrew doar pentru mine. In clasa cu mine era si Max, care se pare ca ramase repetent. Nici el nu ma recunoaste, iar cand se face prezenta ramane masca, caci mai stateam si langa el. Incepe sa ma imbratiseze, sa ma sarute pe obraz, foarte fericit ca m-am intors si iar eram in aceeasi clasa.

Se aseza la catredra, incepandu-si ora de parca nimic nu s-ar fi intamplat, insa in adancul sufletului sau era fericit si foarte nerabdator ca orele sa ia sfarsit si sa-si faca de cap cu cel pe care-l iubea. Insa acum trebuia sa se concentreze mai mult la ora caci totusi era profesor si nu putea sa se faca de ras. Incepuse prin a-i asculta pe elevi, dandu-le note dupa merit, acum schimbandu-se: nu mai lasa nimic de la el, ci punea note dupa cunostintele fioecarui elev.